vipera005

mai 24th, 2008

Vampir…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
  

Gandurile mi s-au oprit. Nu am mai
simtit decat buzele lui reci pe gatul meu apoi intunericul.

  M-am trezit intinsa pe un pat mare,
cu baldachin, intr-o camera friguroasa. Totul in jurul meu era de piatra. Am
incercat sa ma ridic, dar capul imi era greu ca piatra. Am dus instinctual mana
la gatul meu si am simtit doua gauri. Aveam puls, dar era foarte slab. Atunci
de ce mai eram in viata? De ce eram constienta?
  Am auzit pasi pe hol. M-am asezat
la loc, si m-am prefacut ca dorm. Dar cine intrase stia clar ca nu e asa. A
intrebat simplu:
-        
Te-ai trezit frumoas-o?

  Eu am
continuat sa dorm, ma gandeam ca va pleca, dar nu, el a ramas acolo, in
mijlocul camerei rezemat de stalpul patului. Simteam cum se raceste camera, cum
totul parca sta, cum timpul nici nu se scurge. Apoi am deschis ochii, si l-am
vazut. Era, de neimaginat. Totusi, nu parea uman, sau

In sfarsit ai deschis ochii! mi-a zis si a venit spre
mine.
-  Cine esti? am intrebat eu, desi eram sigura ca nu-mi va
zice.
-  Conteaza? a raspuns linistit. Daca da, atunci iti voi
spune, am dat din cap in semn de aprobare. Gabriel, fiul Helenei. Acum te-ai
lamurit?
- Nnu, am balbait eu. Ccee, vvreei? Dde de ce eu?
- Ah, nimic special, a ridicat mana si m-a mangaiat pe
frunte, era rece, atunci mi-am adus aminte de buzele lui, oare de ce vroiam sa
le sarut de cand i-am intalnit privirea? Te urmaresc de zile intregi, si imi
pari o fata diferita. Tu mereu ai ceva de facut, niciodata nu te plicitsesti,
desi mereu esti singura. Oare cum se poate? s-a intins spre mine si a zambit,
atunci am vazut semnul distinctiv. Era vampir. Din cauza asta era rece si nu
respira. De aici si punctele.
- Sunt singura, pentru ca nu am cu cine sa fiu. Cine ar
vrea sa stea cu cineva ca mine?
 

- Dar cine ar vrea sa fie cu cineva ca mine? a intrebat
el si s-a ridicat brusc din pat. Crezi ca e usor sa incerci sa traiesti sute de
ani fara prieteni? Fara nimeni care sa iti fie aproape? De aia te-am ales pe
tine. Pentru ca ne asemanam. Pe tine nu te va plange nimeni daca nu te mai duci
acasa, pe mine nu a avut cine sa ma planga, ti-e iti place sa te plimbi si mie
la fel, iti place sa stai ore in sir sa citesti, si mie la fel. Vezi ducem o
viata aproape identica.

- Tu? Duci o viata? m-am ridicat si m-am apropiat de el,
te mai intreb inca o data. De ce eu? Nu cred ca este singurul motiv faptul ca
ne asemanam. Daca vroiai puteai sa gasesti alta.
- Nu ai dreptate, nu este singurul. Te plac, mi-ai
placut din prima seara in care te-am vazut plimbandu-te prin parc studiind zborul
pasarilor, si a doua oara m-am indragostit de tine cand ai inotat in mare,
goala, noaptea, iar in fine, a treia am simtit ca nu pot sta fara tine. Ca
suntem facuti unul pentru celalalt. Tu a mea, si eu al tau.
-  
Nici nu te cunosc si tu deja spui ca esti al meu? Daca
nu te plac? Daca nu pot accepta viata pe care o duci tu?
-
Atunci o sa mori, a zis simplu si s-a asezat pe un
scaun. Un om nu traieste dupa muscatura unui vampir decat 24 de ore. Dupa
moare, asta daca nu este tranformat in vampir bineinteles.
- Esti prea sigur de tine, am zis eu si m-am indreptat
spre usa,
atunci a venit in fata mea si  m-a
sarutat. Asteptam de mult sa faca asta, de fapt din primul moment, dar nu stiam
cum sa ii spun. Era atat de perfect, corpurile ni se potriveau ca si cand un
sculptor le facuse special pentru o pereche. In momentul acela mi-as fi dat si
viata pentu o eternitate cu el, dar imediat mi-am dat seama ca de fapt pot sa
mi-o dau si m-am trezit. Ah, de ce ai facut asta? am inceput sa ma sterg, stiai
ca nu-ti pot rezista! Ah, esti asa atat de groaznic, am deschis usa
si am iesit pe hol.
  Era frig si tunelul de piatra parea ca se ingusteaza la
capatul celalalt. A inceput sa se invarta cu mine, am simtit ca plutesc si apoi
negru.

  M-am trezit in
acelas pat, dar de data aceasta el era la geam uitandu-se in noaptea ce se
intindea dincolo de ferestre. M-am ridicat usor si m-am dus spre el. 

- Imi pare rau,
am inceput eu. 

- Pentru? a zis
el. 

- Pentru ce am
facut. Nu trebuia sa ies asa, dar stiai ca nu pot sa iti rezist. 
- Am vrut sa
vezi si tu cat ne potrivim, tu esti jumatatea mea, s-a intors spre mine si mi-a
prins mainile, ce nu intelegi?

- Cum o sa pot
sa imi duc viata intr-un castel la marginea apei, undeva lipsita de tot ce este
omenesc.
- Cum ai dus-o
si pana acum. Exact la fel, unde te duceai tu? Ce faceai din ce era omenesc si
nu fac eu? Nimic! Iti garantez ca aici vei fi cea mai fericita din lume! Te
iubesc! Mi-a mangaiat parul apoi m-a sarutat din nou.

- Bine, fa-ma a
ta, am zis eu si am continuat sa-l sarut.
  

Intr-o clipa am
dat la o parte tot ceea ce fusese viata, tot ceea ce imi apartinuse, ce
avusesem, ce facusem pana atunci. El si-a crestat incheietura mainii si mi-a
picurat sange pe buze. L-am lins si imediat am simtit cum mi se strange
stomacul. Am auzit in indepartare o voce spunandu-mi usor sa ma linistesc. Deja
ma linistisem, asta era linistea deplina, apoi inima a inceput sa imi
zvacneasca puternic in urechi pana cand nu s-a mai auzit nimic. Am deschis
ochii si el era acolo langa mine. Stiam atunci, ca acum apartineam lui trup,
suflet si sange.

 

mai 15th, 2008

Ai simtit vreodata ca ceva lipseste din tine?

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
     Ai simtit vreodata ca ceva
lipseste din tine? Te-ai trezit vreodata dimineata si singurul lucru pe care
vroiai sa-l faci era acela de a te baga inapoi in pat si a plange pana la
epuizare ? Ai crezut vreodata ca nu mai exista persoana in lume care te mai poate
dezamagi in momentul acela? Ai incercat vreodata sa vorbesti, dar pur si simplu
sa nu mai poti scoate nici macar un cuvant? Buzele sa ti se miste, dar sa nu se
auda absolut nimic? Ai crezut vreodata ca toate puterile tale au secatuit? Ca
orice ai face, orice ai incerca sa faci nu iti iese si ca, desi ai o vointa de
fier pur si simplu simti ca te scufunzi in abisul mortii? Ai simtit vreodata
cum fiecare minut care trece pare a fi o agonie ?
     

Daca nu, atunci iti spun
sincer ca nu ai vrea s-o faci. E ceva inexplicabil, ceva dureros, ceva care pur
si simplu iti taie rasuflarea, pofta de viata, tot ceva ce te face sa plangi
fara un motiv, ceva ce iti da senzatia de oprire efectiva a timpului, ceva
care nu poate fi comparat.

     Oricat incerci sa te ridici
este o fiinta, un lucru care te tine tintuit, ca pe o cruce, ca intr-o
prapastie , batut in cuie undeva la vederea tuturor, dar care in loc sa te laude
te face sa te simti mic de tot si nesemnificativ.

E ceva din care vrei sa iesi
la un moment dat, dar vezi ca nu se poate. Ca pur si simplu nu ai cum. Nimeni
nu te ajuta, nimeni nu se gandeste cum te simiti. Ba mai mult ne aratand, toti
vor crede ca esti perfect. In perioada asta parca totul vrea sa iti iasa la
inceput, dar dupa aceea se prabuseste langa tine, in groapa adanca sapata. Si
oricat ai vrea sa crezi ca esti mort, fara suflare, de undeva, de acolo mai
adie cate un vanticel, si revii la viata gandindu-te ca si azi e o zi la fel ca
toate celelalte, si ca simti ceva ce lipseste din tine, dar nu poate fi explicat.

 

 

  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X