vipera005

decembrie 14th, 2008

Poveste de Craciun…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    

– Hey, hey, spune-mi povestea de Craciun pe care o zici in fiecare iarna, surioaro!
– Nu te-ai plictisit inca de ea? am zis eu razand. In fiecare an ma roaga sa ii spun o poveste, aceeasi de 10 ani.
– Nu, si nu cred ca am sa ma plicitisesc vreodata de ea. Cine o va face, nu stie ce inseamna Craciunul.
– Hmm, bine atunci. Vino! M-am ridicat din pat si, am inaintat spre brad. Uite, hai sa ne asezam jos.
– Da! Da! Ca in vremurile bune cand locuiai acasa!
– Hm, iti aduci aminte, am zis eu si am inceput sa rad.
– Normal. Cum sa nu imi aduc aminte?
Surioara mea mai mica, are 16 ani, dar ai spune ca are doar 3, de fiecare data de Craciun, ma roaga sa ii spun o poveste. De la 6 ani, i-o tot repet, dar, chiar nu pot sa inteleg ce ii place atat de mult la ea.
- Hai! Incepe odata!
- Acum! Gata. Fii atenta!
A fost odata, ca niciodata intr-un orasel, o fata, cam de vreo 17 ani. Si de fiecare data de Craciun, in loc sa se bucure ca toti copii ea isi dorea doar un singur lucru. Sa nu mai sufere, sa o iubeasca si pe ea un singur baiat, dar de fiecare data cand ii cerea Mosului acest lucru primea in schimb o felicitare cu fraza : Nu acum. Va veni o zi si pentru tine.. Asa ca s-a gandit ca anul acela sa ii scrie altceva, sa uite de lucrul minor, cum ii spunea mama ei. Asa ca ia cerut ceva material. Ceva, insa, care ii va schimba total viata, desi ea nu stia.
In dimineata de Craciun, a vazut sub brad, exact ceea ce isi dorise. Nimic altceva decat perechea aceea de patine , pe care, o ceruse. Le-a luat, le-a pus in rucsac, si le-a spus parintilor ca se duce pe lac, sa patineze. Acolo stia ca va fi si prietena ei cea mai buna, trebuia sa ii dea vestea cea mare. Ca nu mai ceruse acel lucru. Acel ceva, atat de prostesc.
- Buna, Anette. Ce faci?
- Nu credeam, ca ai sa vii, tu nu ai patine, si nu iti place sa patinezi, mai mult nici nu stii.
- Ah, acum am. I-am cerut Mosului!
- Da? Vai, cat de mult ma bucur. Dar, ia stai, asta inseamna, ca, nu ai mai vrut. Stii tu ce.
- Da asa e. Am spus ca anul acesta, vreau sa fie ceva special, adica, sa nu ma mai gandesc la baieti. Vreau doar sa ma distrez.
- Da apropo, vine si Danny, cu un var, din Canada , a venit pentru sarbatori la el, ai lui, sunt plecati nu stiu unde.
- Bravo. Ma bucur, ma duc sa imi pun patinele. Sa ma inveti cum sa patinez, tu esti experta, tu si Danny, ati castigat atatea concursuri.
- Mda, daca vrei. Te invat, dar vezi ca nu am rabdare prea mare.
- Incercam. Ma duc sa mi le pun. Ne vedem pe gheata.
- Oke, ma duc sa ii spun lui Danny, ca ai venit.
Si-a pus patinele, oare chiar se astepta, ca o sa intalneasca cea mai speciala persoana din viata ei? Nu cred. S-a indreptat catre lac, apoi, a pus piciorul pe gheata.
– Hmm, pare, ok, sa vedem daca ma pot tine pe picioare pana la Anette. Doamne ajuta!
Si a alunecat, intai incet, apoi mai repede, si mai repede, pana a prins viteza, cam mare.
- Cum se opresc?? Doamne, o sa imi rup gatul! Anette!
Si apoi a cazut, si s-a dus pe burta pana in centru lacului.
- Firar! Auci!
- Esti bine? A intrebat prietena ei, apoi langa ele au venit si cei doi baieti.
- Cred ca sunt ok, adica, daca ma ajuti sa ma ridic, si imi explici cum se mai si opresc chestiile astea, atunci o sa fiu bine, sper.
- Off, Giny, stiai, ca nu stii sa mergi si te-ai apucat sa vii in mijlocul lacului.
- Eh, da, asa e, Danny, nu toti se pricep la toate ca tine. Ma ajuta careva?
Atunci a ridicat privirea de jos, si l-a vazut pe cel ce ii intinsese mana, uuu, era chiar frumusel, si gentelman.
- Mersi, ei, nu au invatat bunele maniere , si se ridica in picioare, dar, se dezechilibreaza din nou si aterizeaza fix in bratele lui. Ahh, scuze, scuze! apoi ii da drumul brusc si aproape cade in fund. Ahhh, cum stati pe ele?
- Pai, e simplu, a zis baiatul. Stai putin aplecata, si astfel nu mai vii pe spate, nu e chiar asa greu.
- Aha, cred. Uita-te la ei cum se invart, si se distreaza, si mie mi se pare ca cine stie ce trebuie sa faci. Pfiu, cred ca ma duc sa stau pe banca.
- Nuuu! Doamne fereste! Vino, te invat eu.
Apoi a apucat-o de mana, si au inceput sa patineze, in ritmul muzicii. A invatat sa se opreasca sa isi tina echilibrul, si a fost foarte fericita, chiar daca nu se gandea la ceea ce va urma.
La sfarsitul zilei, pe seara s-au oprit sa bea cate o ciocolata calda, in parc. Baietii s-au dus sa ia canile cand prietena ei o intreaba brusc.
- Iti place de el?
- De cine?
- Cum de cine? De prietenul lui Danny.
- Stii ca nu m-am gandit la el ca la un presupus iubit? a zis ea, abia atunci realizand ceea ce facuse.
- Probabil de aia esti foarte normala azi. Bun Mosul, anul asta! ii face cu ochiul apoi se ridica de pe banca, lansad-o singura, gandindu-se la ceea ce vrusese sa spuna prietena ei. Apoi a intors capul si pe un copac era scrijelit ceva: A sosit timpul. Nu il irosi. Zi da, cand vei simti ca trebuie.
- Poftim, a zis o voce de baiat.
- Ah, mersi. Unde sunt cei doi indragostiti? a intrebat fata.
- Eh, s-au dus sa faca poza cu Mosul. Tu la ce te gandeai?
- La nimic, special, doar ca m-am simtit foarte bine azi, cu voi.
- Sincer, si eu, mai ales, ca o sa ma mut aici de la anul. La scoala cu Danny, si in acest oras. Tata a primit o slujba aici. O sa fie frumos, sper.
- Nu speri, chiar o sa fie. Anette, si Danny sunt o companie tare placuta, cand vor.
- Si tu? a intrebat pe neasteptate.
- Eu ce? a zis fara suflare.
- Tu, cum esti?
- Nu stiu, nu m-am gandit niciodata la asa ceva.
- Ok, iti zici eu atunci. Esti cea mai adorabila fata pe care am intalnit-o pana acum.
- Ce? a spus fata fara sa se gandeasca decat la cuvintele scrijelite pe copac.
- Crezi ca ai sa mai vrei sa iesim impreuna? a intrebat el stanjenit.
- Da! Normal, deci acum era momentul acela in care trebuia sa simta sa spuna da.
Apoi a sarutat-o, dulce, cum nu mai fusese sarutata vreodata.
Asa si-a dat seama fata ca de fapt trebuie sa astepte momentul potrivit pentru ca lucrurile frumoase sa se intample si dorintele sa i se indeplineasca. Si ca niciodata nu trebuie sa te grabesti cand iti doresti un lucru cu adevarat. Va aparea atunci cand va fi momentul.
- Oau, chiar e mai frumoasa ca in fiecare an, mi-a spus surioara.
- Mereu zici la fel, am zis eu razand.
- Frumoasa poveste, s-a auzit o voce de tanar din spatele meu.
- Hmm, ia sa vedem ghicesc cine e? am zis eu. M-am intors cu fata, si el statea acolo. In fiecare an stai in usa si asculti povestea la fel ca si ea, parca ar fi pentru prima data.
- Normal, o spui mereu altfel.
A venit si ma sarutat, apoi mi-a sarutat burtica.
- Sper ca si lui o sa i-o spui la fel, si o sa te asculte ca si noi, am inceput sa radem. Nu ti-am mai spus de mult ca, esti cea mai adorabila fata pe care am intalnit-o vreodata.
- Nu, doar o repeti in fiecare an cand auzi povestea noastra.
In fiecare an, se repeta povestea, si se va repeta multa vreme de acum incolo. Nu e ceva special, decat pentru noi doi, dar, toti care o aud parca se indragostesc de ea. Oare ce de?
Poate, pentru ca si ei, si-au dorit vreodata ceva, de genul acesta, si in loc sa astepte, au continuat sa caute cu disperare, pana cand au obosit. Hmm, doar un lucru zic, nu mai cautati, va veni o zi si pentru voi.

decembrie 11th, 2008

Si?

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    

- Ce spui? E frumos?
- Ce sa fie frumos?
- Tipul, ala, prietenul lui.
- Ah, iar incepi… da este, dar nu imi place.
- Pey, este, dar nu iti place, deci nu este.
- Ba da, este, dar… nu pentru mine.
- Nimic, nu e pentru tine, niciodata.
- Eh, ba o sa fie. Candva.
- Mah, fetit-o, tu te droghezi?
- Haha, de ce?
- Pey, ce Dumnezeu? Eu incerc sa vorbesc cu tine, si tu te uiti pe pereti.
- Nu ma simt bine, nu sunt in apele mele.
- Esti pe stop?
- Ah, nu! Doamne Fereste! E ceva mai profund, decat atat.
- Ce poate sa fie mai profund?
– Ha ? Cum adica, ce? – Pey, da. Ce anume poate sa fie mai important si mai profund, ca asta? – Faptul, ca m-am indragostit. – Ha?? Ce?? De cineee?? Scuipa tot!!!! – Ptiu!! – Nu pe mine, la figurat, toant-o! Haha! – M-am prins. De el. – De care el? – De prietenul lui… – Ha…. deci eram sigura!!! – Da stiu, mi-ai zis tu. Daca m-ai sacait atat! – Eh, sunt buna. – Mdea, problema, e ca se repeta, povestea. – Ce poveste? – Pey, el… are iubita. – Hey, stai, in pana mea. Are? – Hmm, mda. – De unde stii? – I-am vazut, ieri in parc. Haha, caraghios, nu? – Esti rea, cu tine. – Nu, reaslista. – Si daca, sa fii realista, inseamna sa fii, rea, bn… – Atunci sunt rea. – Hey, unde te duci? – Plec, ma duc, la toaleta . – Hm, bn, sa vii repede, nu am terminat discutia. – Aha …

decembrie 10th, 2008

Oare de ma port ca si cum as fi o tarfa?

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    

De ce ma port ca si cum as fi o tarfa ?
De ce ma dau mare ca stiu cei bine?
De ce ma dau la toti baietii, knd de fapt nu vreau p nici unul?
De ce alerg dupa toti?
Hmm, stau si ma gandesc ce anume castig daca las sa ma astepte
vreo zece baieti, cu care o sa ma vad sau cu care o sa vorbesc, dar cu care sunt sigura ca in cativa ani nu o sa mai schimb o vorba.
Uneori ma simt atat de bine, cand vad asta, dar uneori, chiar nu imi place. Ma face sa ma simt prost. Prea prost.
Pentru ca sunt om, si ei la fel. Si desi nu cred, avem sentimente , si eu fix, de asta ma tem. De sentimente . Nu vreau sa ma leg de cineva, nu prea curand. Dar le promit tuturor ceva stabil.
Oare de ma port ca si cum as fi o tarfa?

  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X