vipera005

iunie 23rd, 2008

Iti multumesc ca m-ai scapat de tine

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
           

Inchide usa si du-te, e cel mai bine asa. Uneori cred ca ti-ar fi mai bine
fara mine, uneori cred ca si mie mi-ar fi mai bine fara tine, dar nu e chiar
asa.

           Uneori ma gandesc ca daca te las liber vei gasi ceva mai bun, vei gasi pe
cineva care sa te iubeasca cu adevarat. Asa cum meriti.

           Mi-ai spus de multe ori ca si eu merit mai mult decat imi dai, poate de aia
te-am inselat, meritam intr-adevar ceva mai bun.
           Cand l-am simtit pe el langa mine, a fost mai bine, recunosc. Nu am de ce
sa ma ascund.
           Este si va fi
mereu mai bun ca tine, dar exista momente cand te iubesc.
           Pare nebunie curata sa-ti zic asa ceva, dar asta simt. Ce sa fac?
           Oricine m-ar auzi asta ar spune.
          

De ce?

           Simplu, te iubesc, dar te urasc in acelasi timp. Asa cum vreau sa te uit,
vreau sa te pastrez in mine, asa cum as vrea sa te vad plecat, mi-as dori ca in
fiecare zi sa ma trezesc langa tine.
           

Ma lupt cu mine, cu sentimentele mele, de aia te las sa pleci, de aia te
las s-o alegi pe ea.

            Ea iti va regla ritmul alert pe care l-ai dus cu mine, te va pune cu
picioarele pe pamant si iti va arata calea cea mai buna. 

            Peste cinci ani te voi cauta, sa-mi multumesti, si poate sa iti multumesc
ca m-ai scapat de tine.

 

iunie 21st, 2008

Pleaca! Du-te! Lasa-ma!

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
Pleaca! Du-te!
Lasa-ma !

 
As vrea sa nu te
mai vad, sa dispari din viata mea!
 
Faci ce faci si iar vii, iar ma innebunesti!

 
Du-te, nu
pricepi? Lasa-ma in pace!!!
 
E chiar atat de
greu sa intelegi? Nu te vreau, nu te-am vrut si nu o sa te vreau niciodata!
 
Numai gandul ca
ma trezesc langa tine in pat si ma face sa plang, numai faptul ca imi spui pe
nume si deja ma face sa tremur de nervi.
 
Du-te!!!

 
Off…

 
Iar nu pricepi?

 
Degeaba ma
iubesti tu, eu nu te plac.

 
Nici macar atat,
e asa greu de inteles ?
 
Nu te
vreau !

 
Eu chiar nu mai
pot, daca nu am nicio tangenta cu tine cum sa incerc macar sa te suport?
 
Te-ai intors?

 
Pentru ce ?

 
Iesi !

 
Ma iubesti ?
 
Ei bine eu pe tine nu.

 
N-ai
plecat ?
 
Nu vrei ?
 
Ei bine eu nu mai
vreau sa stai !

 
Pleaca! Du-te!
Lasa-ma!

 

iunie 17th, 2008

Uit…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
Uit zilele cu
soare din viata mea gandindu-ma la tine

 
Uit verile
frumoase prinvindu-te

 
Uit cum e sa fii
copil

 
Sa razi, sa
speri, sa plangi din orice

 
Uit viata asta
care ma face doar sa tremur
 
Uit cum e sa
gandesti din nou doar pentru tine

 
Uit cum e sa tii in
palma florile si sa te intrebi de ce sunt atat de frumoase

 
Uit…

 
Si trec zilele
din nou..

 
Uitandu-te.

 
Vantul imi bate
parul

 
Si…

 
Uit…

 
Cum e sa razi, sa
speri, sa plangi din orice…

 
Si trec zilele
din nou…

 
Uitandu-te.

 

 

mai 24th, 2008

Vampir…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
  

Gandurile mi s-au oprit. Nu am mai
simtit decat buzele lui reci pe gatul meu apoi intunericul.

  M-am trezit intinsa pe un pat mare,
cu baldachin, intr-o camera friguroasa. Totul in jurul meu era de piatra. Am
incercat sa ma ridic, dar capul imi era greu ca piatra. Am dus instinctual mana
la gatul meu si am simtit doua gauri. Aveam puls, dar era foarte slab. Atunci
de ce mai eram in viata? De ce eram constienta?
  Am auzit pasi pe hol. M-am asezat
la loc, si m-am prefacut ca dorm. Dar cine intrase stia clar ca nu e asa. A
intrebat simplu:
-        
Te-ai trezit frumoas-o?

  Eu am
continuat sa dorm, ma gandeam ca va pleca, dar nu, el a ramas acolo, in
mijlocul camerei rezemat de stalpul patului. Simteam cum se raceste camera, cum
totul parca sta, cum timpul nici nu se scurge. Apoi am deschis ochii, si l-am
vazut. Era, de neimaginat. Totusi, nu parea uman, sau

In sfarsit ai deschis ochii! mi-a zis si a venit spre
mine.
-  Cine esti? am intrebat eu, desi eram sigura ca nu-mi va
zice.
-  Conteaza? a raspuns linistit. Daca da, atunci iti voi
spune, am dat din cap in semn de aprobare. Gabriel, fiul Helenei. Acum te-ai
lamurit?
- Nnu, am balbait eu. Ccee, vvreei? Dde de ce eu?
- Ah, nimic special, a ridicat mana si m-a mangaiat pe
frunte, era rece, atunci mi-am adus aminte de buzele lui, oare de ce vroiam sa
le sarut de cand i-am intalnit privirea? Te urmaresc de zile intregi, si imi
pari o fata diferita. Tu mereu ai ceva de facut, niciodata nu te plicitsesti,
desi mereu esti singura. Oare cum se poate? s-a intins spre mine si a zambit,
atunci am vazut semnul distinctiv. Era vampir. Din cauza asta era rece si nu
respira. De aici si punctele.
- Sunt singura, pentru ca nu am cu cine sa fiu. Cine ar
vrea sa stea cu cineva ca mine?
 

- Dar cine ar vrea sa fie cu cineva ca mine? a intrebat
el si s-a ridicat brusc din pat. Crezi ca e usor sa incerci sa traiesti sute de
ani fara prieteni? Fara nimeni care sa iti fie aproape? De aia te-am ales pe
tine. Pentru ca ne asemanam. Pe tine nu te va plange nimeni daca nu te mai duci
acasa, pe mine nu a avut cine sa ma planga, ti-e iti place sa te plimbi si mie
la fel, iti place sa stai ore in sir sa citesti, si mie la fel. Vezi ducem o
viata aproape identica.

- Tu? Duci o viata? m-am ridicat si m-am apropiat de el,
te mai intreb inca o data. De ce eu? Nu cred ca este singurul motiv faptul ca
ne asemanam. Daca vroiai puteai sa gasesti alta.
- Nu ai dreptate, nu este singurul. Te plac, mi-ai
placut din prima seara in care te-am vazut plimbandu-te prin parc studiind zborul
pasarilor, si a doua oara m-am indragostit de tine cand ai inotat in mare,
goala, noaptea, iar in fine, a treia am simtit ca nu pot sta fara tine. Ca
suntem facuti unul pentru celalalt. Tu a mea, si eu al tau.
-  
Nici nu te cunosc si tu deja spui ca esti al meu? Daca
nu te plac? Daca nu pot accepta viata pe care o duci tu?
-
Atunci o sa mori, a zis simplu si s-a asezat pe un
scaun. Un om nu traieste dupa muscatura unui vampir decat 24 de ore. Dupa
moare, asta daca nu este tranformat in vampir bineinteles.
- Esti prea sigur de tine, am zis eu si m-am indreptat
spre usa,
atunci a venit in fata mea si  m-a
sarutat. Asteptam de mult sa faca asta, de fapt din primul moment, dar nu stiam
cum sa ii spun. Era atat de perfect, corpurile ni se potriveau ca si cand un
sculptor le facuse special pentru o pereche. In momentul acela mi-as fi dat si
viata pentu o eternitate cu el, dar imediat mi-am dat seama ca de fapt pot sa
mi-o dau si m-am trezit. Ah, de ce ai facut asta? am inceput sa ma sterg, stiai
ca nu-ti pot rezista! Ah, esti asa atat de groaznic, am deschis usa
si am iesit pe hol.
  Era frig si tunelul de piatra parea ca se ingusteaza la
capatul celalalt. A inceput sa se invarta cu mine, am simtit ca plutesc si apoi
negru.

  M-am trezit in
acelas pat, dar de data aceasta el era la geam uitandu-se in noaptea ce se
intindea dincolo de ferestre. M-am ridicat usor si m-am dus spre el. 

- Imi pare rau,
am inceput eu. 

- Pentru? a zis
el. 

- Pentru ce am
facut. Nu trebuia sa ies asa, dar stiai ca nu pot sa iti rezist. 
- Am vrut sa
vezi si tu cat ne potrivim, tu esti jumatatea mea, s-a intors spre mine si mi-a
prins mainile, ce nu intelegi?

- Cum o sa pot
sa imi duc viata intr-un castel la marginea apei, undeva lipsita de tot ce este
omenesc.
- Cum ai dus-o
si pana acum. Exact la fel, unde te duceai tu? Ce faceai din ce era omenesc si
nu fac eu? Nimic! Iti garantez ca aici vei fi cea mai fericita din lume! Te
iubesc! Mi-a mangaiat parul apoi m-a sarutat din nou.

- Bine, fa-ma a
ta, am zis eu si am continuat sa-l sarut.
  

Intr-o clipa am
dat la o parte tot ceea ce fusese viata, tot ceea ce imi apartinuse, ce
avusesem, ce facusem pana atunci. El si-a crestat incheietura mainii si mi-a
picurat sange pe buze. L-am lins si imediat am simtit cum mi se strange
stomacul. Am auzit in indepartare o voce spunandu-mi usor sa ma linistesc. Deja
ma linistisem, asta era linistea deplina, apoi inima a inceput sa imi
zvacneasca puternic in urechi pana cand nu s-a mai auzit nimic. Am deschis
ochii si el era acolo langa mine. Stiam atunci, ca acum apartineam lui trup,
suflet si sange.

 

mai 15th, 2008

Ai simtit vreodata ca ceva lipseste din tine?

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
     Ai simtit vreodata ca ceva
lipseste din tine? Te-ai trezit vreodata dimineata si singurul lucru pe care
vroiai sa-l faci era acela de a te baga inapoi in pat si a plange pana la
epuizare ? Ai crezut vreodata ca nu mai exista persoana in lume care te mai poate
dezamagi in momentul acela? Ai incercat vreodata sa vorbesti, dar pur si simplu
sa nu mai poti scoate nici macar un cuvant? Buzele sa ti se miste, dar sa nu se
auda absolut nimic? Ai crezut vreodata ca toate puterile tale au secatuit? Ca
orice ai face, orice ai incerca sa faci nu iti iese si ca, desi ai o vointa de
fier pur si simplu simti ca te scufunzi in abisul mortii? Ai simtit vreodata
cum fiecare minut care trece pare a fi o agonie ?
     

Daca nu, atunci iti spun
sincer ca nu ai vrea s-o faci. E ceva inexplicabil, ceva dureros, ceva care pur
si simplu iti taie rasuflarea, pofta de viata, tot ceva ce te face sa plangi
fara un motiv, ceva ce iti da senzatia de oprire efectiva a timpului, ceva
care nu poate fi comparat.

     Oricat incerci sa te ridici
este o fiinta, un lucru care te tine tintuit, ca pe o cruce, ca intr-o
prapastie , batut in cuie undeva la vederea tuturor, dar care in loc sa te laude
te face sa te simti mic de tot si nesemnificativ.

E ceva din care vrei sa iesi
la un moment dat, dar vezi ca nu se poate. Ca pur si simplu nu ai cum. Nimeni
nu te ajuta, nimeni nu se gandeste cum te simiti. Ba mai mult ne aratand, toti
vor crede ca esti perfect. In perioada asta parca totul vrea sa iti iasa la
inceput, dar dupa aceea se prabuseste langa tine, in groapa adanca sapata. Si
oricat ai vrea sa crezi ca esti mort, fara suflare, de undeva, de acolo mai
adie cate un vanticel, si revii la viata gandindu-te ca si azi e o zi la fel ca
toate celelalte, si ca simti ceva ce lipseste din tine, dar nu poate fi explicat.

 

 

aprilie 25th, 2008

Iepurasul si prietenia

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
             

Asa de Paste, o povestioara funny, dar cu talc 
       A fost odata ca
niciodata peste mari si tari un mic iepuras . Acest iepuras avea o multime de
prieteni, dar intr-o zi, in apropierea sarbatorilor, unul din amicii lui a
trebuit sa plece. Iepurasul a plans mult si nu a vrut sa se desparta de
prietenul lui, dar nu a avut ce face. Si-au promis ca o sa-si scrie, o sa
vorbeasca pe mess, dar zilele treceau si relatia se racea tot mai mult.
Din cei
mai buni prieteni ajunsesera cei mai departati.
Peste doi ani prietenul lui
trece cateva zile prin vechiul loc in care a stat. Iepurasul era la
cumparaturi, in mall, cu parintii sai. La vazut din intamplare pe vechiul lui
prieten si s-a dus repede  sa-l
intampine. Si cum mergea el asa se gandea ce o sa ii spuna. Ce o sa-l intrebe.
Si tot ce ii venea in minte era fraza banala: Buna! Ce faci?. Ajuns langa
acesta, baga o mana in buzunar si il bate p umar cu cealalta. Prietenul se
intoarce, face o fata uimita si il imbratiseaza pe iepuras. Acesta se da mai in
spate, sa-si observe prietenul.

-
            Credeam ca nu te mai gasesc!
a zis prietenul. 

-             Ah, eram la Mec, cu ai mei. Am
venit sa imi cumpar haine. Ce faci in oras? zice iepurasul vizibil uimit de
comportamentul prietenului sau. 

-             Ce sa fac? Cu treburi. M-am gandit
sa-mi vad vechii prieteni.  

–             Aha altceva nou?  

-             Pai nu de cand am vorbit ultima
data pe mess nimic nou. 

-            Ok, ma bucur ca te-am vazut. Ma
intorc la parintii mei. Te pup! Mai vorbim! spune iepurasul si intinde mana
spre prietenul sau.  

-             Da! Normal!
Si eu te pup!
        

Dupa ce a plecat
de langa el se gandea ce mare lucru vorbise cu el ultima data pe mess. Fusese
aceeasi discutie, urmata de o pauza mult prea lunga si o inchidere a ferestrei.
Lasa-se totul balta. Oricum niciodata nu schimbau mai mult de trei cuvinte.    

         Peste cateva
zile de la aceasta intamplare, iepurasul statea pe banca in curte si admira un
musuroi de furnici. Mama lui se apropie incet si il intreaba ce are. Acesta ii
zice ca nimic, dar mama lui se aseaza langa el pe banca. Pune mainile in poala
si ii urmareste privirea.

-                    
Sunt frumoase, nu? intreaba iepuroaica.
-                    
Poftim? Ce sa fie frumoase? da din cap iepurasul.
-                    
Furnicile! si arata cu degetul spre musuroi.

-                     
Ah, da sunt, zice iepurasul si incepe sa-si balagane
piciorusele grasute.

-                     
Toata viata se ajuta una pe cealalta si nu se lasa
balta la nevoie.

-                     
Pacat ca ele sunt sigurele care fac asa ceva, intoarce
privirea spre un cuib de pasarele.

-                     
Nu-i adevarat!

-                     
Dar ele? intreaba cel mic, cu degetul indreptat spre
pom.

-                     
Ele? la un moment dat,  puiul zboara din cuib, e legea firii.

-                    
Si pana atunci? este curios iepurasul.
-                    
Pana atunci parintii lui au grija de el.
 

-                    
Aha, si prieteni nu are?

-                    
Nu, de obicei nu are, poate doar frati. De ce intrebi?
-                    
Asa, nimic special.
 

-                    
Ah mama se ridica de pe banca si se indreapta spre
casa. Sunt inauntru, am pregatit supica de salata si tocanita de morcovi. Cand
vrei sa mananci imi spui. Si daca te framanti din cauza prieteniei cu soricelul
nu pot spune decat atat: nu era destul de putenica. A ramas ceva frumos.
Traieste viata si ramai cu o amintire placuta. Prietenii vin si pleaca.
Important e cu ce ramai de pe urma unei prietenii frumoase.

        Si cu aceste
cuvinte iepuroaica isi ridica poalele rochiei si pleca in casa lasandu-l pe
iepuras in gradina. 

       Cu un balanganit
usor de picioare sare de pe bancuta si fuge in casa. Dintr-o suflare deschide usa
si spune: 

-                     
Ma duc sa ma joc cu bufnita vin peste vreo doua-trei
ore, si pleaca cu razand gura pana la urechi.

      Mama lui
zambeste si da din cap. 

      Pana la urma si
iepurasul si-a dat seama ca a avea un prieten e important. A avea mai multi
este extraordinar. Si a stii sa pastrezi prieteniile e ceva pretios, dar atunci
cand nu se mai poate nu ramane decat sa iti aduci aminte de ele zambind.

 

aprilie 24th, 2008

Conversatie…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
 -        
Il iubesti?

-        
Nu, nu chiar.
-        
Nu? Si atunci de ce imi tot spui ce face, ce zice, ce
crede?
-        
Asta nu stiu. Ma gandesc tot timpul la el.

-         
Da si zici ca nu esti indragostita. Of, ce ma fac eu
cu tine?

-         
Pai, nu sunt mai indragostita.

-        
Ah, o luam de la capat. Haha! Esti asa o figura!
-        
Geometrica? Hai sa ne asezam.

-         
Ok, deja ma dor picioarele.

-        
Si pe mine. Deci ce figura sunt?
-        
Pai, tot spui, nu-l plac, nu sunt indragostita de el,
dar te gandesti din zece in zece secunde la el.

-        
Nu chiar asa des. Mai rar putin.
-        
Bine unsprezece. Haha!
-        
Numai face misto de mine. Eu vin si iti spun ca sunt
confuza, si tu? In loc sa ma ajuti razi de mine.
-        
Daca nu ma asculti niciodata. Ce sa iti fac?

-         
Nimic, ai dreptate. Poate ca imi place putin de el.

-         
Hai, zi putin mai mult.

-        
Dar totusi nu cred ca sunt indragostita.
-        
Eh, nu!
-        
Da-mi un motiv. De ce as fi?

-         
Asta nu stiu sa-ti spun, dar se observa de la o posta
ca esti indragostita!

-         
Ei da! Cum?

-         
Simplu, ti-am mai zis.

-        
Ce?
-        
Unde ti-e capul?

-         

-        
Ah, din nou!
-        
Ce-i?
-        
O luam de la capat. Eu ma ridic, am amortit.
-        
Da, de ce o luam de la capat?
-        
Pai, unde iti e mintea?
-        
Ah

-        
La el! Deh, fetita!
-        
Haha!
-        
Numai rade. M-ai innebunit! Eu incerc sa-ti explic si
tu
-        
Eu? Ce? Te ascult!

-         
Unde?

-         
Bine, hai sa ne plimbam. Deci zici ca totusi as fi
indragostita?

-        
Normal!
-        
Ce-i asa normal?

-         
Nu stiu, pur si simplu.

-         
Unde era cupidoanca lu mama. Haha!

-         
Nu sunt cupidoanca, cum zici tu, dar nu-s nici oarba!
Tre sa fii cu adevarat orb sa nu vezi!

-        
Adica, tre sa-mi pun ochelari?
 

-        
Cam asa

-         
A

-        
Ce?
-        
Poate ai putina dreptate.
-        
Am, sigur ca da.
 

-        
Dar, totusinu cred

-        
Ca esti indragostita! Ma innebunesti!
-        
Dar, asta e ce simt.
 

-        
Ei da?

-         
Serios!

-         
Te-oi fi obisnuit cu el?

-        
S-ar putea. Asta e chestia. Ca nu stiu daca e
obisnuinta sau nu.
-        
Fa un test!
-        
Care?
-        
Incearca cu altul
 

-        
Si?

-        
Cum si?
-        
Pai ce rezolv?
-        
Daca si atunci te mai gandesti la el mereu e clar!
Esti indragostita!
 

-        
Dar

-         
Niciun dar!

-         
Ok. O sa incerc, dar nu cred ca merge.

-         
De ce?

-         
Pai si daca e obisnuinta? Cum o sa imi dau seama?

-        
Nu o sa mai simti ca acum, o sa te detasezi incet,
incet.
-        
Probabil. Si daca nu? Zici tu ca e sigur! Sunt
indragostita!
-         Da… ce-i asa greu? 
-         Pai e!
-         De ce?
-        
Ca nu stiu ce simt.
-        
Offff. O luam iar
-        
De la capat? Haha!
-        
Deja am nervi!
-        
De ce?

-        
Din cauza ta! Asculta-ma si pe mine, macar o data!
-        
Bine bine, o sa fac ce zici tu.
-        
Oau! Ma bucur.
-        
Ah, cat e ceasul, mai eu plec.
-        
Deja?
-        
Da mersi pentru sfat!
-        
Nu ai pentru ce, dar totusi eu zic ca esti.

-        
Aha, sa ma gandesc. Dar oricum ma gandesc mereu la el
deci
-        
Da! Esti!

-        
Eh, poate. Adica, chiar, cred 

-        
Haha!
-        
Da! Bine! Sunt! Haha!

-        
Pa-pa!
-        
Pa! 
aprilie 23rd, 2008

Dialog banal…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
- Schimba-te!
- Da? Si ce rezolv?
- Pai, pe tine. Nu o sa mai fi
confuz, o sa fie mai bine. Serios, vorbesc din proprie experienta.

 - Da? si acum. Te mai poti privi
in oglinda?
- Adica?
- Simplu cum te simti acum? Si
cum te simteai atunci?
- Acum sunt altul, sunt mai bun,
mai fericit cu mine!

- Alege un lucru care l-ai facut
atunci si un lucru care il faci acum, cel mai des.
- Hm nu stiu. Stai sa ma gandesc.

 

-        
Acum, ma distrez cu prietenii
-        
Atunci nu o faceai?

-        
Ah, ba da, dar acum o fac mai mult.
-        
Si cat te-a ajutat asta sa te descoperi pe tine?
 

-        
Ah, pai nu asta ma ajutat.

-        
Atunci? Ce?
-        
Felul in care gandesc acum, fata de cum gandeam atunci.
-        
Si cum gandesti acum?
-        
Mai intelegator sunt mai, in toane bune. Nu ma mai
cert, nu mai tip, nu ma mai bat.
-        
Aha, si tu zici ca e mai bine acum decat atunci
-        
Hm, da categoric.
-        
Ce faceai atunci si numai faci acum?
-        
Ma certam, zilnic cu cineva.
-        
Te repeti. Acum nu te mai certi? Deloc? E ciudat
-        
Nu, nu deloc, dar foarte rar. Cedez mai usor.
-        
De ce tu? De ce nu celalalt?
-        
Pentru ca uneori e mai bine sa lasi de la tine.
-        
Crezi tu?
-        
Normal! Cum
sa nu, anumite lucruri sunt mai importante decat o cearta.

 -        
Cum ar fi?
-        
Nu ma mai intrerupe. Cum ar fi, prietenia, dragostea

 -        
Daca iti e prieten te intelege, daca te iubeste te
iarta
-        
Dar pana cand?  E
o limita.
-        
Cerul e limita.

-        
Nu, nu. In viata, nu-i asa.
-        
Da unde?

-        
In adrenalina. Haha! Nu, nici macar acolo.
-        
Adrenalina? Acum ai parte de mai multa?
-        
Ah, nu categoric nu.

-        
Duci lipsa?
-        
Nu, de ce as duce? Am altceva mai bun.
-        
Ce?
-        
Fericire.

-        
Haha! Dumnezeule! Parca te-ai calugarit.
-        
Nu, nu m-am calugarit. Doar m-am gandit ca exista cale
de mijloc.
-        
Ah, intre negru si alb, adaugi un gri.

-        
Pal. Daca nu iti plac culorile inchise.
-        
Haha! Pal, auzi la el.

-        
Da, pai, mereu e buna si ceva lumina.
-        
Iar ma faci sa rad.
-        
De ce?
-        
Simplu. Esti nebun.

-        
Acum? Si eu care credeam ca sunt calugar .
-        
Dea, uneori te recunosc. Cum erai

-        
Mai, intelege un lucru. A te schimba nu inseama sa
mori, ci doar sa mai accepti si lumea cu bune si rele. Sa uiti de tine un pic,
dar in acelas timp sa fii in centrul atentiei tale. Pricepi?

-        
Nu prea. Ce vrei sa spui? Ca tu esti mai egoist un pic
acum? 

-        
Nu chiar, ma gandesc la mine mult mai mult, dar incerc
sa las si d la mine. Acum te-ai prins? 

-        
Calugarii nu se gandesc la ei. Tu esti pacatos.
-        
Of, cum sa-ti explic

-        
Am inteles ideea nu-s prost. 

-        
Dea, si eu care credeam contrariul.
-        
Iar incepi?

-        
De ce? Nu-s eu calugar?
-        
Te-ai suparat! Iar? O luam de la capat!

-        
Nu, nu m-am suparat, vezi asta e ideea, sa accepti ce
zic ceilalti fara sa sari in sus. Lasa-te descoperit. 

-        
Aha. Si nu ti-e frica de ceilalti?
-        
Pentru ce? Sunt si ei oameni, toti facem greseli

-        
Da, numai ca unii rad in nasul tau. 

-        
Si? Nu-i baga in seama. Cainii latra, ursul merge.
-        
Da. Merge si asa.
-        
Si? Ti-ai mai schimbat putin parerea? Sau tot asa
incapatanat ramasesi?

-        
Nu, nu chiar poate ca pana la urma o sa devin si eu
calugar.

-        
Ma bucur. E loc destul si pentru tine la manastire.
-        
Haha, ce gluma buna. N-are haz.

-        
Ce-am zis eu? 

-        
Da, mai. Nu m-am suparat.
-        
Dar dai impresia!
-        
Si nu trebuie?
-        
Nu! Nu trebuie!
-        
Ah, mai faci si pe prostul?

-        
Nu!!!! Doamne! Ce ma fac cu tine?
-        
Am inteles, mai! Vezi ce-mi place la tine?
-        
Ce?

-        
Tot repede te aprinzi! Cica te-ai schimbat! Haha! 

-        
Pai da, oricum nu tot la fel de repede. Au trecut zece
minute de cand tot vorbim aici.
-        
Aha. Asa e. Mai, eu plec. Mersi de sfat.
-        
Cu placere. Daca mai ai nevoie

-        
Poate, cine stie fa-te preot iti sta mai bine. 

-        
O sa vad ce pot sa fac. Haha! Pa-pa! 

-        
Pa!

aprilie 21st, 2008

Citat…

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
     "Si intr-o seara asa cum
ma plimbam eu prin parcul caminului am observat ca cineva ma urmareste.Am
grabit pasul dar umbra aceea tot dupa mine se tinea."Nu te speria.Totul
este OK!", imi tot ziceam in gand.Dar de unde ma speriam tot mai tare,
grabeam mai mult pasul pana cand m-am trezit alergand.Dar de cine fugeam?De ce
imi era frica?Nicioadata nu mi-a fost frica, eram cea mai curajoasa dintre
prietenele mele.Mereu le scapam de tipii care faceau glume proaste.Acum era
altceva: eram singura!Nu mai eram cu nimeni!Si nu fugeam de persoana care ma
urmarea cat fugeam de mine!De cea care devenisem.
    La un moment dat m-am oprit.Nu-mi dadusem seama dar de ceva vreme eram
singura si ma si ratacisem.In noapte totul parea altfel.Mai ales ca eu aveam si
ochii in lacrimi.M-am asezat in genunchi si cu fata in maini am inceput sa
plang.Plangeam si nu ma mai interesa nimic.Vroiam sa se termine anul acesta ca
sa ii zic tatei sa ma mute la scoala de la bunica.Nici nu observasem ca cineva
era in spatele meu.Mi-am dat seama cand persoana s-a asezat langa mine si m-a
luat in brate.Am strans-o asa de tare ca ea incetase sa respire, soptindu-mi la
ureche ca se sufoca daca nu mai dau drumul stransoarei.Am ridicat ochii si
mi-am dat seama ca era exact cel de care aveam nevoie."
 
M-am gandit sa postez ceva, un citat, preferatul meu d altfel… dinc artea p care o scriu. sper sa va placa si voua la fel d moolt k mie. :*

 

aprilie 3rd, 2008

“A blonde ambition”

Posted by vipera005 in Diverse  Tagged    
     Hehe, tocmai am vazut un film cu Jessica Simpson – "A blonde ambition". Dragutzel n-am ce zice. Actziunea e ok, tzinand cont ca este o comedie romantica .
   Titlul este simplu shi initzial te duce cu gandul la o comedie ieftina, pe care nu ai da 2 bani. Dar, in fine. Pana la urma ajunge sa-tzi placa.
    Filmul incepe cam asa: Jessica este o fata pe nume Katie, dintr-un oras mic, uitat de lume, care isi iubeste la nebunie prietenul. Acesta (Drew Fuller-ah, un sooper cute guy), pleaca in New York ca sa lucreze ca model. Katie, primeshte de la bunicul sau un bilet dus, pentru New York pentru a se intalni cu prietenul ei. De aici incepe actiunea propriu-zisa, cand ea, il gaseshte pe el in pat cu alta. "O femeie independenta"- cum spune Fuller, care stie ce vrea de la viata. Ei bine, Katie pleaca la o prietena de a ei care locuia tot in New York. A doua zi cand ii tzine locul acesteia la munca intalneshte doua personaje, care o angajeaza la o firma doar pentru al concedia pe seful lor. 
    De aici totul se complica. Shi normal va las pe voi sa vedetzi filmul ca sa intzelegetzi continuarea.
     Nu am ce sa comentez in legatura cu povestea shi nici cu anumite personaje, dar parere personala, cred ca Jessica este mai buna pe scena, cantand, decat sa joace intr-un film. Adica, este atat de falsa, iar faptul ca regizorul sau scenaristul ia scos in evidentza exact defectul, ca are nijte dintzi moolt prea mari, este pur si simplu… absurd. Aproape tot filmul ea sta cu o periutza de dintzi in mana. Shi nu numai ishi perie dintzii, ba mai moolt o mai si invarte de colo colo.
     O face pe Jessica Alba sa arate ca Audrey Hepburn . Probabil o sa va intrebatzi, oare de ce joaca in film daca este criticata atat de moolt? Ei bine este produs de catre tatal ei, Joe Simpson- "A PAPA JOE PRODUCTION". Asha ca ne puteam ashtepta la asha ceva. 
     Am comentat de rau filmul asta, shi actritza principala, dar de ce l-am pus pana la urma undeva la playlist-ul cu filme cool?  Pey, in primul rand m-am gandit ca actziunea asta e destul de buna pentru o zi ploiasa si mohorata cum este azi, shi in al doilea rand pentru ceilalti actori, unii din ei foarte cunoscutzi, precum: Luke Wilson shi Larry Miller. Macar pentru aceshti doi actori shi va recomand filmul.
     O sa adaug cateva imagini, sa observatzi asemanarea izbitoare a acestei actritze cu Marlyn Momroe, ba mai moolt, undeva acolo exista shi o scena, cu gura de canal shi ridicarea fustei.  
   Asha ca va urez, vizionare placuta. Shi distractzie placuta. 
                                         
 
                                     
                                               

                                           

« Previous PageNext Page »
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X